Ovidiu Genaru, născut în 1934 în Bacău, rememorează evenimentele de la 23 august 1944, când România a schimbat alianțele în cel de-al Doilea Război Mondial. La doar 10 ani, Genaru și familia sa au fost martorii panicii ce a cuprins străzile, în timp ce locuitorii se pregăteau de refugiu din fața avansului trupelor sovietice.
Genaru povestește cum au fugit spre București, luând doar lucrurile esențiale și ascunzând restul bunurilor în beci. În timpul călătoriei lor cu un tren pentru animale, lângă Râmnicu Sărat, locomotiva a luat foc, obligându-i să coboare pe câmp.
Aici, l-au găsit pe tatăl său, reunit neașteptat cu familia. Genaru descrie cum, la un moment dat, s-au întâlnit cu trupele sovietice, care le-au cerut ceasurile și bijuteriile sub amenințarea armelor.
Soldații germani au abandonat un tren încărcat cu provizii, inclusiv țigări și băuturi, cu care refugiații au făcut schimb pentru făină. Amintirile sale conturează imaginea unei copilării în Bacăul postbelic, un oraș mic, cu influențe diverse, unde momentele de demnitate și tradiții locale persistau în fața schimbărilor mari din istoria României.
