Potrivit unei analize publicate de cineconstruieste.ro, Cristian Erbașu, președintele Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) și al Confederației Antreprenorilor și Investitorilor din România (CAIR), trage un semnal de alarmă privind situația financiară a companiilor de construcții implicate în proiecte publice. El arată că o parte importantă a lucrărilor deja realizate nu a fost încă facturată sau decontată, ceea ce generează riscuri majore pentru firmele din domeniu.
Erbașu cere Executivului ca, la fundamentarea bugetului pentru anul 2027, să includă în mod explicit toate obligațiile financiare rezultate din investițiile aflate în derulare, și nu doar facturile deja emise și încă neplătite. În opinia sa, ignorarea acestor sume ar distorsiona imaginea reală a necesarului bugetar și ar împinge problemele de plată în anii următori.
Reprezentantul constructorilor subliniază că firmele suportă deja cheltuielile pentru lucrările executate, indiferent dacă acestea au ajuns sau nu în faza de facturare. El atrage atenția că, în absența unor alocări bugetare adecvate, presiunea financiară asupra companiilor crește, iar blocajele la decontare pot frâna ritmul de realizare a proiectelor publice.
Acesta insistă asupra nevoii de a separa clar trei tipuri de obligații: lucrările deja efectuate, dar încă nefacturate, facturile emise și rămase neachitate, precum și lucrările planificate pentru perioadele următoare. O astfel de evidență detaliată ar facilita stabilirea necesarului real de finanțare și ar permite configurarea unui calendar de plăți mai predictibil pentru toți actorii implicați.
Președintele FPSC avertizează că, dacă aceste obligații nu sunt avute în vedere la construcția bugetului pe 2027, restanțele vor fi, practic, rostogolite dintr-un exercițiu bugetar în altul. El apreciază că un asemenea mecanism ar putea genera noi întârzieri la plată și ar agrava situația economică a companiilor de construcții care lucrează pentru stat.
Contextul este cu atât mai delicat cu cât firmele contractate de autorități trebuie să onoreze la termen salariile angajaților, achiziția materialelor, plățile către subcontractori și furnizori de servicii, ratele bancare, precum și obligațiile fiscale. Toate acestea trebuie achitate chiar și în situația în care instituțiile publice amână decontarea lucrărilor executate.
În viziunea lui Cristian Erbașu, această realitate transformă, de facto, companiile private în finanțatori temporari ai investițiilor publice, deși responsabilitatea asigurării fondurilor revine beneficiarilor contractelor, adică autorităților. El consideră că acest dezechilibru pune în pericol stabilitatea financiară a întregului sector.
Efectele întârzierilor de plată nu se resimt doar la nivelul antreprenorilor generali, ci se propagă pe întreg lanțul din construcții, afectând producătorii de materiale, firmele de transport, furnizorii și subcontractorii. În plus, societățile care nu își recuperează sumele la timp dispun de resurse mai limitate pentru mobilizarea personalului, a utilajelor și a echipamentelor necesare continuării șantierelor sau demarării unor noi proiecte.
În aceste condiții, blocajele de natură financiară pot conduce la încetinirea ritmului pe șantiere, la depășirea termenelor contractuale și, în final, la majorarea costurilor pe care statul le suportă pentru finalizarea investițiilor. Erbașu sugerează că lipsa de predictibilitate a plăților se reflectă direct în eficiența utilizării banului public.
Reprezentantul constructorilor solicită Guvernului să alinieze alocările bugetare pentru 2027 cu valoarea reală a lucrărilor efectuate și să stabilească un calendar clar și transparent pentru decontări, astfel încât finanțarea programelor de investiții să devină mai previzibilă. El consideră esențială o planificare riguroasă a fluxurilor financiare.
Totodată, Cristian Erbașu atrage atenția că autoritățile ar trebui să evite lansarea de noi proiecte sau menținerea unui volum ridicat de lucrări fără acoperirea integrală a resurselor necesare pentru plata acestora. În lipsa fondurilor, spune el, contractele semnate și șantierele deschise nu pot garanta, de unele singure, progresul efectiv al investițiilor publice.
El conchide că, fără finanțare adecvată și plăți efectuate la timp, constructorii ajung să susțină din surse proprii costurile unor proiecte asumate de stat, cu impact negativ asupra întregului sector și asupra respectării termenelor de finalizare. Situația descrisă de Erbașu pune în discuție sustenabilitatea actualului model de derulare a investițiilor publice.


