Conform unei analize prezentate de cineconstruieste.ro, viteza redusă a trenurilor din România rămâne o problemă, deși în infrastructura feroviară se investesc sume de ordinul miliardelor de lei. Directorul general al CFR SA, Ion Simu, recunoaște că înainte de 1989 călătoriile cu trenul durau mai puțin decât acum și indică lipsa fondurilor pentru întreținerea rețelei ca principal responsabil. El afirmă că, în pofida proiectelor majore de modernizare, rețeaua existentă a fost ani la rând neglijată.
Simu arată că, deși România alocă în fiecare an bani importanți pentru refacerea căilor ferate, timpii de parcurs ai trenurilor sunt în prezent mai mari decât în urmă cu aproape patru decenii. Problema nu este doar ritmul lucrărilor noi, insistă el, ci mai ales faptul că infrastructura deja construită a fost lăsată să se uzeze în lipsa unei întrețineri corespunzătoare. Subfinanțarea constantă a acestor operațiuni a generat tot mai multe defecțiuni și a impus introducerea de numeroase restricții de viteză pe diferite tronsoane.
Potrivit conducerii CFR SA, compania ajunge în fiecare an să primească de la buget mai puțin de jumătate din suma minimă considerată necesară pentru a păstra liniile în stare adecvată. Solicitările transmise oficial către Ministerul Transporturilor și Ministerul Finanțelor pentru reparații și lucrări curente sunt tăiate sistematic, iar alocările efective rămân sub pragul de 50% din necesarul calculat. În consecință, multe sectoare care ar necesita intervenții urgente nu mai pot intra în programele anuale de lucrări și continuă să se deterioreze.
Explicațiile au fost oferite de șeful CFR SA în cadrul unei conferințe de presă, după ce reprezentanții companiei au fost chestionați de jurnaliști despre diferențele de viteză dintre trenurile de azi și cele dinainte de 1990. Ion Simu a confirmat că, atât în anii ’80, cât și în primii ani de după Revoluție, numeroase rute feroviare se parcurgeau într-un timp mai scurt decât în prezent. El a pus această schimbare direct pe seama lipsei banilor pentru întreținere, care a permis degradarea treptată a căii ferate pe tot cuprinsul rețelei.
Managerul CFR SA a detaliat că, în condițiile unui buget insuficient, programarea reparațiilor devine un exercițiu de prioritizare dură între segmentele considerate critice. În fiecare an, porțiunile care nu intră la lucrări acumulează noi defecte, iar acestea obligă la impunerea de limitări de viteză suplimentare. Efectul direct: timpi de mers tot mai mari, întârzieri frecvente și un nivel de confort mai redus pentru pasagerii care folosesc transportul feroviar.
În paralel, situația are un caracter paradoxal, subliniază Simu: CFR SA derulează proiecte de modernizare a infrastructurii feroviare de peste 24 de miliarde de lei, sumă la care se adaugă TVA. Contractele vizează, pe termen mediu și lung, creșterea vitezelor de circulație și îmbunătățirea condițiilor de transport atât pentru pasageri, cât și pentru marfă. Până la finalizarea acestor șantiere, însă, lucrările în sine generează la rândul lor restricții temporare pe liniile afectate.
Pe tronsoanele unde se lucrează la modernizare, traficul feroviar este ajustat la condițiile de șantier. În practică, asta înseamnă viteze reduse, devieri de traseu sau întârzieri repetate. Ion Simu atrage atenția că este extrem de dificil să modernizezi o linie de cale ferată și simultan să menții regimuri mari de viteză, mai ales atunci când intervențiile se desfășoară foarte aproape de liniile pe care circulă trenurile. Din acest motiv, avantajele modernizărilor vor fi resimțite de călători doar după ce proiectele vor fi complet finalizate.
Directorul CFR SA a insistat și asupra importanței fondurilor europene, pe care le descrie drept una dintre cele mai sigure surse de bani pentru marile investiții în infrastructura feroviară. În opinia sa, rămâne nerezolvată chestiunea finanțării întreținerii curente a rețelei, dependentă aproape în totalitate de bugetul de stat. Fără alocări stabile și suficiente, segmente extinse ale infrastructurii continuă să se uzeze accelerat, în pofida proiectelor noi.
Astfel, în timp ce statul pompează miliarde de lei în modernizarea unor coridoare principale, restul rețelei feroviare rămâne în urmă din lipsă de bani pentru reparații și lucrări de întreținere de bază. Conducerea CFR avertizează că, dacă nu se asigură o finanțare previzibilă pentru aceste operațiuni, degradarea liniilor riscă să anuleze o parte din beneficiile aduse de investițiile noi. Rezultatul: în numeroase cazuri, trenurile din România continuă să circule cu viteze mai mici decât cele înregistrate înainte de 1989.


